Tactici motivaționale: Matematica din spatele sistemului de recompense

Sistemul de recompense

O strategie motivată pe plan intern controlează cât de mare este efortul pe care îl depunem pentru atingerea unui obiectiv.

Întrebarea este: Ce ne motivează să depunem cel mai bun efort pentru atingerea oricărui obiectiv, oricât de neînsemnat ar părea acesta? Este creierul nostru care încearcă să ne atragă spre o recompensă ca strategie de motivare care ne va propulsa înainte? Care sunt motivele din spatele acțiunilor noastre?

Sistemul de recompensă este slăbit de multe afecțiuni patologice, ceea ce determină o lipsă de motivație.

A studiu recent din Japonia a examinat rețelele sistemului de recompensă al maimuțelor și le-a modificat. În cadrul studiului lor, cercetătorii au descoperit câteva aspecte fundamentale ale sistemelor de recompensă menite să sporească motivația.

Ilustrația Mind the Graph: Vervet Monkey Sober

Din punct de vedere neurologic, totul se reduce la sistemul de recompensă al creierului, care influențează tendința noastră de a ne urmări obiectivele și de a ne bucura de satisfacția care vine odată cu realizarea lor.

Pentru a identifica sursa dificultăților psihologice dăunătoare cu care se pot confrunta anumite grupuri de persoane (de exemplu, cei cu depresie, schizofrenie sau boala Parkinson, ale căror sisteme de recompensă sunt de obicei compromise), cercetătorii investighează mecanismele sistemului de recompensă și modul în care acesta ia decizii cu privire la inițierea sau nu a anumitor acțiuni.

Decodificarea motivației: Ce au descoperit cercetătorii

În fiecare zi, cântărim beneficiile și costurile unei acțiuni, determinând dacă să acționăm sau nu. Beneficiile (recompensele) cresc probabilitatea unui rezultat de succes, în timp ce costul obținerii acelui rezultat (riscul, întârzierea și munca grea) duce la scăderea recompenselor.

Dopamina (DA) este o componentă cheie a motivației, afectând comportamentul pe baza recompenselor sau costurilor așteptate ale unei acțiuni.

Augmentarea pozitivă a arderii de fază de către neuronii DA midbrain este corelată cu recompensele potențiale, iar creșterea contraproductivă este corelată cu riscurile.

În timp ce DA își transmite efectele în creier, acestea sunt transmise de către receptorii DA, care caută și se leagă de moleculele DA, propagând astfel semnalele în întregul sistem nervos. În ciuda acestui fapt, deoarece proprietățile fiecărui receptor diferă, înțelegerea impactului relativ al fiecăruia asupra căii de semnalizare a DA a fost esențială.

Pentru a înțelege motivația, cercetătorii au folosit maimuțe macac pentru a studia două tipuri de receptori DA: Receptorii D1 (D1R) și receptorii D2 (D2R) - ambii joacă un rol în motivația bazată pe recompensă.

Oamenii de știință au folosit o abordare sistematică pentru a modula receptorii D1R și DA la aceste maimuțe, injectându-le o moleculă care a suprimat răspunsul DA al maimuțelor.

S-a determinat prin tomografie cu emisie de pozitroni câți receptori au fost legați sau blocați în creierul animalelor. Ulterior, maimuțele au primit sarcini pe care trebuiau să le îndeplinească în schimbul unei recompense. Astfel, s-a determinat dacă acestea au acceptat sau nu sarcinile și dacă au răspuns rapid la semnale.

Pentru o înțelegere aprofundată a rolului DA în motivație, este esențial să se monitorizeze modelele DA în timpul fazelor de beneficii și costuri, precum și măsurile efectului DA asupra receptorilor DA.

Procesul decizional și motivația unei persoane sunt afectate de schimbul dintre recompensă și costul obținerii acesteia.

În general, se crede că oamenii și animalele preferă recompensele imediate, relativ mici, în locul celor mai mari, care întârzie să apară.

Prin intermediul transmiterii DA prin D1R și D2R, motivația bazată pe costuri este controlată în mod diferit în funcție de recompensa disponibilă și de costurile suportate (eforturi) pentru o anumită sarcină. Dar compensarea volumului de muncă, pe de altă parte, a fost legată în primul rând de manipularea D2R, deoarece a scalat recompensele în conformitate cu efortul necesar.

Doi subtipuri de receptori ai dopaminei, despre care au descoperit că joacă roluri complementare, pot ajuta la determinarea fiziopatologiei tulburărilor psihiatrice prin acordarea de atenție interacțiunilor lor.

Cercetări ca acestea oferă posibilitatea de a spori nivelul de motivație al multor persoane prin manipularea sistemului lor intern de recompensă.

Pentru a afla mai multe despre aceasta, vă rugăm să consultați referința de mai jos.

Hori, Yukiko, Yukiko, et al. "Receptorii de tip D1 și D2 mediază diferențiat efectele transmiterii dopaminergice asupra evaluării costurilor / beneficiilor și motivației la maimuțe". bioRxiv (2021): 2020-11. DOI: http://dx.doi.org/10.1371/journal.pbio.3

Tactici motivaționale: Matematica din spatele sistemului de recompense

Sistemul de recompense

Decodificarea motivației: Ce au descoperit cercetătorii

Abonează-te la newsletter-ul nostru