Neuroplasticitatea: Capacitatea creierului nostru de a se schimba

Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a-și schimba conexiunile ca răspuns la experiența personală.

Schimbarea vine sub două forme - noi conexiuni neuronale și refacerea uneia deja existente - după cum se spune în propriile cuvinte, creierul are capacitatea de a fi plastic, de a fi modelabil.

Neuroplasticitatea a fost unul dintre cele mai discutate concepte și schimbă ceea ce credeam că știm despre creier. Dar, cum funcționează de fapt neuroplasticitatea în creierul nostru?

În 1890 a fost prima dată când s-a folosit termenul neuroplasticitate a fost folosit, a fost folosit în mod intenționat pentru a descrie comportamentul uman.

Multă vreme, s-a crezut că neuroplasticitatea este prezentă doar în creierele tinere, în timpul copilăriei, dar că se pierde după o anumită vârstă, ceea ce înseamnă că creierul adult nu mai este capabil de schimbare, ci este static.

Abia în ultimul deceniu, cercetările au început să arate contrariul, creierul are într-adevăr capacitatea de a se schimba, este adaptabil, neuroplasticitatea se poate întâmpla și la vârsta adultă, nu doar în creierul în curs de dezvoltare.

Cu toate acestea, cercetările au arătat că creierul tânăr este cel cu cel mai înalt nivel de plasticitate.

Așadar, să ne întoarcem la întrebarea noastră de la început, cum funcționează neuroplasticitatea?

Imaginați-vă creierul ca pe o rețea energetică plină de conexiuni într-o structură foarte dinamică, în care diferite căi electrice se activează de fiecare dată când aveți un gând, simțiți o emoție sau întreprindeți o acțiune.

Fiecare dintre ele are propriul semnal cerebral, propria cale; în final, avem o mulțime de căi.

Cu timpul, am devenit adulți, aceste căi devin bine parcurse, transformându-se în obiceiuri, în moduri specifice de a gândi, de a simți și de a acționa.

Prin urmare, de fiecare dată când îndepliniți o anumită sarcină sau aveți un anumit sentiment, creierul are o cale specifică pentru aceasta, iar prin repetiție, această cale devine nu numai bine parcursă, ci și consolidată.

Creierul nostru are capacitatea de a recunoaște indicii pentru orice, sentimente, sarcini, gânduri, totul poate fi transformat într-un obicei.

Cu timpul, traseul electric începe să se realizeze automat, devenind de fiecare dată din ce în ce mai ușor de parcurs.

Este ca și cum ai merge cu mașina la birou în fiecare zi pe același traseu, uneori pare ciudat că ai apărut pur și simplu acolo.

Dacă începi, dintr-un motiv oarecare, să gândești diferit, să înveți ceva nou sau să alegi să schimbi un anumit obicei, începi să croiești o nouă cale; înlocuiești vechea cale cu una nouă.

Dacă vă antrenați creierul să parcurgă această nouă cale în locul celei vechi, creierul începe să învețe și să folosească mai mult acest nou drum.

Cu timpul, calea nou formată se pavează, începând să se producă în mod natural. Această nouă sarcină, sentiment sau gând devine noua normalitate, înlocuind-o și slăbind-o pe cea veche.

Aceasta este neuroplasticitatea, adică îți reconectezi creierul, înlocuind conexiunile vechi cu altele noi.

Acest lucru înseamnă că, dacă aveți un obicei prost pe care ați dori să îl schimbați, cum ar fi fumatul, mâncatul fast-food, gândurile negative sau procrastinarea, puteți exersa sculptarea unei noi căi în creierul dumneavoastră, reconectându-vă; cu toții avem capacitatea de a ne schimba și de a învăța ceva nou.

Această descoperire a deschis noi uși pentru știință pentru a înțelege și explica situații care până atunci nu erau posibile.

De fapt, fără plasticitatea creierului, noi, ființele umane, nu am putea dezvolta un creier adult complet format sau nu ne-am putea recupera după o leziune cerebrală.

Putem găsi în literatura de specialitate cazuri extraordinare de recuperare a creierului, de la persoane care au suferit leziuni cerebrale grave sau care s-au născut cu o anomalie cerebrală.

Iată câteva exemple:

Un articol publicat a relatat un bărbat de 44 de ani care, după ce a avut o slăbiciune la piciorul stâng timp de două săptămâni, a mers la spital și a făcut un RMN.

Medicii au văzut nu doar un creier mai mic decât de obicei, ci și o cameră mare plină de lichid.

RMN-ul a evidențiat o "mărire masivă a ventriculilor lateral, al treilea și al patrulea, o manta corticală foarte subțire și un chist în fosa posterioară".

Din punct de vedere medical, starea sa nu ar trebui să îi permită să aibă o viață normală, dar, cu toate acestea, era căsătorit, avea doi copii și lucra ca funcționar public. O nebunie, nu-i așa?

Un alt articol publicat a arătat rețelele de refacere a creierului a șase pacienți cărora le-a fost îndepărtată chirurgical o emisferă a creierului.

Comparativ cu grupul de control, acești pacienți au prezentat un nivel puternic și echivalent de conectivitate intrahemisferică în regiunile cerebrale cu aceeași rețea funcțională.

Cu toate acestea, între părți ale diferitelor rețele, conectivitatea a fost extrem de crescută la pacienții operați.

Aceste rezultate sugerează o reorganizare funcțională a creierului și un set comun de rețele, cu alte cuvinte, din cauza intervenției chirurgicale, creierul a creat noi conexiuni pentru a recupera și menține rețelele de cunoaștere pierdute din cauza procedurii chirurgicale.

Un al treilea articol publicat a raportat un caz de agenezie cerebeloasă, o afecțiune rară a unei persoane care se naște fără cerebel, partea creierului responsabilă pentru controlul mișcărilor și abilitățile motorii.

În articol, imaginile RMN au confirmat în mod impresionant absența cerebelului la o femeie de 24 de ani.

Pacientul care a raportat o incapacitate de a merge în mod constant timp de 20 de ani a mers la spital cu amețeli, greață și vărsături.

De asemenea, pacientul, care era căsătorit și avea o fiică, a fost diagnosticat cu deficiență mentală ușoară și deficite motorii medii.

Pe lângă faptul că nu avea o parte foarte importantă a creierului, creierul femeii a fost capabil să se reconfigureze pentru a compensa absența cerebelului.

Deși nu era la fel de eficient ca un creier obișnuit, acesta reușea totuși să îndeplinească aceleași funcții.

A fost o vreme când imuabilul era unul dintre adjectivele creierului, dar acum știința este pe cale să înțeleagă această nouă caracteristică a creierului, deschizând discuții despre cât de multă schimbare poate face acest organ important în fața adversităților.

____

Nici un om de știință nu produce pentru a-și ține cercetările închise într-o bibliotecă, nu-i așa? Spun asta și în calitate de om de știință. Așadar, haideți să îmbunătățim împreună comunicarea în știință! Sunteți gata să începeți?

Aruncați o privire la aceste mari șablon infografic LAYOUTS!

Neuroplasticitatea: Capacitatea creierului nostru de a se schimba

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Despre Fabricio Pamplona