Ce este Construct în cercetare? Dezvăluirea schemei ascunse

Poate vă întrebați ce sunt mai exact construcțiile? Ei bine, gândiți-vă la ele ca la elementele de bază ale cercetării - ideile abstracte, teoriile sau conceptele pe care cercetătorii urmăresc să le studieze și să le înțeleagă. Ele servesc drept fundație pe care se construiesc investigațiile. Dar nu este suficient să existe doar aceste construcții teoretice; cercetătorii au nevoie de modalități eficiente de a le măsura și valida. Aici intervine validitatea constructelor.

În acest articol, vom explora conceptul de construct în cercetare în detaliu și să cunoască tipurile acestora și modul de măsurare a constructelor în timp real.

Ce este Construct în cercetare?

În domeniul cercetării, un construct se referă la un concept abstract sau la o idee care este examinată sau studiată. Acesta reprezintă o entitate teoretică sau ipotetică care nu poate fi observată sau măsurată în mod direct. Constructurile sunt adesea utilizate pentru a explica și înțelege fenomene sau relații complexe în diverse domenii de studiu.

Cercetătorii dezvoltă adesea concepte pe baza teoriilor sau observațiilor existente și le folosesc ca bază pentru a concepe experimente sau pentru a efectua investigații. Constructurile servesc drept elemente de bază pentru formularea ipotezelor și elaborarea întrebărilor de cercetare. Ele oferă un cadru pentru organizarea și interpretarea datelor, permițând cercetătorilor să exploreze și să evalueze factorii sau variabilele care stau la baza unui anumit fenomen.

Constructurile joacă un rol fundamental în avansarea cunoștințelor în numeroase discipline, inclusiv în psihologie, sociologie, economie și educație. Ele permit cercetătorilor să investigheze fenomene complexe, să identifice relațiile dintre variabile și să stabilească cadre teoretice care contribuie la o înțelegere mai profundă a lumii din jurul nostru.

Tipuri de construcții

În cercetare, constructele pot fi clasificate, în linii mari, în trei tipuri principale:

Constrângeri latente

Constructele latente sunt variabile sau concepte neobservabile care sunt deduse din indicatori sau măsuri observabile. Aceste construcții reprezintă idei abstracte sau dimensiuni subiacente care nu pot fi măsurate direct. Printre exemplele de constructe latente se numără inteligența, trăsăturile de personalitate, atitudinile și motivația. Cercetătorii utilizează tehnici statistice precum analiza factorială sau modelarea ecuațiilor structurale pentru a identifica și analiza constructele latente pe baza indicatorilor lor observabili.

Constructuri compuse

Constructele compuse sunt formate prin combinarea mai multor variabile sau indicatori observați. Aceste construcții sunt create pentru a reprezenta un concept sau o construcție de ordin superior care cuprinde mai multe dimensiuni sau factori înrudiți. De exemplu, satisfacția la locul de muncă poate fi un construct compozit care cuprinde indicatori precum salariul, echilibrul între viața profesională și cea privată, securitatea locului de muncă și relațiile interpersonale la locul de muncă. Cercetătorii agregă sau combină acești indicatori individuali pentru a forma o măsură cuprinzătoare a constructului de interes.

Constrângeri operaționale

Constructele operaționale, cunoscute și sub denumirea de operaționalizări, se referă la măsurile sau indicatorii specifici utilizați pentru a evalua un construct într-un studiu de cercetare. Aceste constructe implică transpunerea conceptelor abstracte în variabile concrete și măsurabile. Construcțiile operaționale pot include chestionare, sondaje, teste, observații sau orice altă metodă de colectare a datelor care furnizează date empirice legate de construcția studiată. Cercetătorii proiectează și validează cu atenție aceste construcții operaționale pentru a se asigura că acestea captează în mod eficient construcția dorită.

Este important de reținut că aceste tipuri de construcții nu se exclud reciproc și pot fi adesea corelate între ele. De obicei, un cercetător ia decizii cu privire la tipul de construct pe care îl va utiliza pe baza obiectivelor sale de cercetare, a cadrelor teoretice și a tehnicilor de măsurare disponibile.

Măsurarea constructelor

Procesul de măsurare a constructelor începe, de obicei, cu operaționalizarea, care presupune definirea și selectarea unor măsuri sau indicatori adecvați. Aceste măsuri sunt concepute cu atenție pentru a surprinde diferite aspecte sau dimensiuni ale constructului studiat. Ele pot lua forma unor întrebări de sondaj, protocoale de interviu, observații comportamentale sau surse de date de arhivă, în funcție de natura cercetării.

Există, în linii mari, două moduri în care un construct poate fi studiat sau măsurat:

1. Chestionare de sondaj

Chestionarele de sondaj sunt utilizate în mod obișnuit în cercetare pentru a măsura constructele în mod indirect. Acestea oferă o abordare structurată și sistematică a colectării de date, adresând participanților o serie de întrebări prestabilite. Aceste întrebări sunt concepute cu atenție pentru a evalua diferite dimensiuni sau aspecte ale constructului studiat.

Atunci când creează chestionare de sondaj, cercetătorii se străduiesc să elaboreze itemi care să surprindă în mod eficient construcția de bază. Acest lucru implică utilizarea unui limbaj clar și lipsit de ambiguitate, asigurându-se că întrebările sunt relevante pentru construct și acoperind în mod cuprinzător diferitele sale fațete. Formularea întrebărilor este concepută astfel încât să evite răspunsurile tendențioase sau tendențioase, sporind astfel validitatea măsurătorilor.

2. Măsuri observaționale

În cercetare, măsurile observaționale sunt utilizate ca mijloc de evaluare indirectă a constructelor fără a se referi în mod explicit la acestea. Aceste măsuri implică observarea și înregistrarea sistematică a comportamentelor, acțiunilor sau interacțiunilor participanților în contexte specifice relevante pentru constructul de interes.

Măsurătorile observaționale permit cercetătorilor să colecteze date obiective și în timp real despre comportamentele observabile ale participanților, oferind informații despre construcția de bază. Cercetătorii proiectează cu atenție protocoale de observare sau scheme de codificare pentru a capta indicatori sau dimensiuni specifice legate de construct.

În timpul procesului de colectare a datelor, cercetătorii observă participanții în contexte naturale sau controlate, concentrându-se asupra comportamentelor sau acțiunilor care sunt relevante pentru construcția studiată. Aceștia își folosesc expertiza pentru a identifica și înregistra comportamente specifice, folosind adesea categorii sau criterii predefinite. Aceste categorii pot fi stabilite pe baza teoriilor existente, a observațiilor anterioare sau a consensului experților.

Validitatea construcției

Validitatea construcției este un concept critic în cercetare care se referă la măsura în care un instrument de măsurare sau o operaționalizare captează cu precizie și eficiență construcția de bază pe care intenționează să o măsoare. Aceasta evaluează gradul în care măsurătorile se aliniază cu sensul teoretic și conceptualizarea construcției studiate.

Două tipuri pe care cercetătorii le folosesc în mod curent pentru a verifica validitatea construcției sunt:

1. Valabilitatea convergentă a construcției

Valabilitatea convergentă examinează măsura în care un instrument de măsurare corelează pozitiv cu alte măsuri sau indicatori care evaluează același construct sau unul similar. Aceasta implică demonstrarea faptului că instrumentul de măsurare este legat pozitiv de alte măsuri care, teoretic, ar trebui să fie asociate cu constructul respectiv. Acest lucru oferă dovezi că instrumentul captează în mod eficient constructul vizat.

2. Valabilitatea discriminantă a construcției

Valabilitatea discriminantă evaluează măsura în care un instrument de măsurare nu corelează puternic cu măsuri sau indicatori care sunt distincte din punct de vedere conceptual de constructul studiat. Aceasta implică demonstrarea faptului că instrumentul are corelații scăzute sau nesemnificative cu măsuri care nu ar trebui să fie strâns legate de construct. Acest lucru indică faptul că instrumentul este distinct și specific pentru constructul investigat.

Amenințări la validitatea construcției

Atunci când se efectuează cercetări, există factori potențiali care pot reprezenta amenințări la adresa validității constructului, care se referă la măsura în care un instrument de măsurare captează cu acuratețe constructul de bază. Aceste amenințări pot avea un impact asupra validității măsurătorilor și pot duce la concluzii eronate sau înșelătoare.

Operaționalizare slabă

O operaționalizare deficitară se referă la situațiile în care instrumentul de măsurare sau metodele utilizate pentru a evalua un construct nu surprind în mod eficient semnificația sau dimensiunile vizate. Acest lucru poate compromite validitatea măsurătorilor și poate introduce inexactități sau distorsiuni în rezultatele cercetării.

Atunci când operaționalizarea este deficitară, este posibil ca instrumentul de măsurare să nu reprezinte în mod adecvat constructul studiat. Acesta poate fi lipsit de cuprindere, nereușind să acopere toate aspectele sau indicatorii relevanți ai constructului. Ca urmare, este posibil ca măsurătorile obținute să nu reflecte cu acuratețe conceptul sau teoria care stă la baza acestuia.

Așteptările experimentatorului

Așteptările experimentatorului se referă la prejudecățile și așteptările inconștiente sau conștiente pe care le pot avea cercetătorii, care pot influența măsurarea sau interpretarea construcției studiate. Aceste prejudecăți pot introduce erori sistematice și pot compromite validitatea măsurătorilor și a rezultatelor cercetării.

Atunci când cercetătorii au noțiuni preconcepute sau așteptări cu privire la rezultate, acestea le pot influența subtil comportamentul, interacțiunile cu participanții sau interpretarea datelor. De exemplu, cercetătorii pot comunica involuntar așteptările lor participanților prin indicii nonverbale sau prin indicii neintenționate în proiectarea studiului. Participanții pot răspunde apoi într-un mod care se aliniază cu aceste așteptări, ceea ce ar putea denatura măsurătorile.

Subiectul Bias

Prejudecata subiectului este o amenințare potențială la adresa validității construcției în cercetare. Prejudiciul subiectului se referă la influența pe care o au credințele, așteptările sau dorința socială a participanților asupra răspunsurilor lor, ceea ce duce la măsurători distorsionate sau inexacte ale constructului studiat. Această prejudecată poate compromite validitatea și fiabilitatea rezultatelor cercetării.

În concluzie, constructele joacă un rol vital în cercetare, deoarece reprezintă conceptele teoretice și fenomenele care fac obiectul cercetării. Validitatea constructelor este crucială pentru a se asigura că măsurătorile utilizate captează cu acuratețe constructele vizate. Prin utilizarea unor tehnici riguroase de operaționalizare, cercetătorii pot spori validitatea și fiabilitatea măsurătorilor lor. Cu toate acestea, cercetătorii trebuie să fie, de asemenea, conștienți de potențialele amenințări la adresa validității constructelor, cum ar fi operaționalizarea deficitară, așteptările experimentatorului și prejudecățile subiecților.

Integrați informațiile și ilustrațiile în slide-uri frumoase și de impact

Prezentarea dumneavoastră este importantă pentru a atrage audiența, dar informațiile din slide-uri reprezintă sosul secret pentru a le capta atenția. Pentru a profita la maximum de prezentarea dvs., iată un sfat excelent. Utilizați Mind the Graph pentru a integra informațiile și ilustrațiile în diapozitive frumoase și de impact. Înscrieți-vă acum și duceți-vă prezentările la nivelul următor.