Zi de zi, depindem de mușchii noștri pentru a ne ține cafeaua, pentru a lucra la laptop și pentru a ne plimba prin locuri. Dar, deși este neobișnuit, aceiași mușchi ne pot dezamăgi uneori.

Toate aceste responsabilități sunt puse în pericol din cauza autoimunității și a bolilor neurologice. Continuați să citiți pentru a afla mai multe despre această afecțiune extrem de rară.

Ce este Sindromul persoanei rigide?

Sindromul Stiff-person, cunoscut și sub numele de sindromul Moersch-Woltman, este o tulburare neurologică rară cu caracteristici autoimune, potrivit Institutului Național pentru Tulburări Neurologice și Accidente Vasculare Cerebrale (National Institute of Neurological Disorders and Stroke). 

Din cauza acestei afecțiuni, corpul devine rigid și mai sensibil la sunete, contact și stres emoțional. Potrivit instituției, această sensibilitate crescută poate duce la spasme musculare, pe lângă posturile cocoșate și încordate.

Potrivit Fundației de Cercetare a Sindromului Persoanei Înțepenite, spasmele musculare pot fi atât de puternice încât pot disloca articulații și poate chiar rupe oase.

Doar una sau două persoane la un milion suferă de sindromul persoanei înțepenite, potrivit John Hopkins Medicine. Sindromul persoanei rigide afectează de două ori mai multe femei decât bărbați. Simptomele pot apărea la orice vârstă, deși sunt cel mai des întâlnite între 30 și 60 de ani.

Simptomele și cauzele sindromului persoanei rigide

Simptomele

Cel mai important aspect al acestui sindrom care trebuie subliniat este cât de neobișnuit este și modul în care reacționează diferite persoane; este foarte frecvent ca unii pacienți să rămână stabili ani de zile, în timp ce alții se deteriorează rapid.

Trunchiul și mușchii abdominali sunt primii care se înăspresc și se extind la majoritatea pacienților. După aceea, este obișnuit să apară următoarele simptome: 

  • Durere;
  • Rigiditate musculară care apare și dispare;
  • Disconfort dureros;
  • Mușchii picioarelor se înțepenesc cu timpul, ca și alți mușchi din tot corpul;
  • Postura de tip slumped;
  • Dificultatea de a merge sau de a se mișca, din cauza rigidității;
  • Spasme musculare lungi care pot dura câteva secunde, minute sau ore. 

Cauze

Deși nu a fost identificat niciun motiv pentru sindromul persoanei rigide, cercetătorii cred că este vorba de o tulburare autoimună, care face ca sistemul imunitar să distrugă celulele sănătoase. Persoanele cu această afecțiune produc anticorpi care atacă o enzimă acid glutamic decarboxilază (GAD).

Această enzimă este esențială în producerea acidului gama-aminobutiric (GABA), un neurotransmițător care ajută la coordonarea musculară. Prin vizarea GAD, organismul reduce cantitatea de GABA.

Cu toate acestea, funcția GAD în dezvoltarea și progresia sindromului de persoană rigidă nu este complet cunoscută. În realitate, unele persoane cu această afecțiune nu au anticorpi GAD detectabili.

Un alt factor major care poate contribui la apariția acestei boli este faptul că o proteină numită amfifizină este mai puțin frecventă la persoanele care au sindromul persoanei rigide. Această proteină este esențială pentru ca celulele nervoase să interacționeze între ele și este localizată în terminalele nervoase.

Cum se diagnostichează și cum se tratează Sindromul persoanei rigide?

Diagnosticare

Simptomele sindromului de rigiditate sunt comparabile cu cele ale altor boli, cum ar fi tetanosul, scleroza multiplă și distrofiile musculare. Este confundat frecvent cu alte afecțiuni autoimune, cum ar fi boala Parkinson sau o combinație anxietate-fobie.

Profesioniștii din domeniul sănătății pot efectua mai multe teste pentru a exclude aceste tulburări și pentru a verifica dacă există dovezi ale sindromului de rigiditate, cum ar fi:

  • Test de sânge: pentru a testa prezența anticorpilor împotriva GAC sau a amfifizinei, precum și a altor simptome care ar putea sugera sau exclude alte afecțiuni. 
  • Puncție lombară: O procedură care utilizează un ac pentru a îndepărta lichidul din canalul spinal pentru a testa prezența anticorpilor la GAC sau la amfifizină, precum și alte simptome care ar putea sugera sau exclude alte afecțiuni. 
  • Electromiografie (EMG): Un aparat detectează activitatea motorie în curs de desfășurare în mușchi prin măsurarea activității electrice a acestora.

Tratament

Tratamentele pentru sindromul de persoană rigidă vor fi stabilite în funcție de simptome, cu obiectivul de a ameliora simptomele și, în același timp, de a crește calitatea vieții, cum ar fi mobilitatea și confortul.

Tratamentul poate include:

  • Benzodiazepine, cum ar fi diazepamul și clonazepamul sau baclofenul, pentru a trata rigiditatea musculară; 
  •  Medicamente anticonvulsivante, antiinflamatoare și corticosteroizi pentru durere;
  • Kinetoterapie;
  • Masaje;
  • Terapia cu apă;
  • Terapia cu căldură;
  • Acupunctura.

Imunoglobulina intravenoasă (IVIG), plasmafereza, rituximab și transplantul autolog de celule stem sunt alte opțiuni de tratament, însă acestea sunt mai puțin frecvente.

Transformați-vă datele în povești dinamice, ușor de înțeles

Este esențial să vă asigurați că audiența dvs. înțelege complet ceea ce spuneți atunci când prezentați detalii importante din lucrarea dvs. Știați că vizualizările color îmbunătățesc cu 80% tendința oamenilor de a citi un text? (Sursă: Saurage Research) Folosiți-vă de Atenție la grafic și selectați un șablon care vă descrie cel mai bine munca!

logo-abonare

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Conținut exclusiv de înaltă calitate despre vizuale eficiente
comunicarea în domeniul științei.

- Ghid exclusiv
- Sfaturi de design
- Știri și tendințe științifice
- Tutoriale și șabloane