Autocitare: Un ghid despre cum să o folosești eficient

Scrierea academică implică citarea surselor pentru a furniza dovezi pentru argumentele și ideile prezentate într-o lucrare. Autocitarea, o practică de a cita propria lucrare, este adesea utilizată în scrierile academice. Cu toate acestea, poate fi o practică controversată și există considerente etice de care trebuie să se țină cont atunci când se folosește. În acest articol, vom explora definiția autocitării, motivele pentru care se folosește și strategiile pentru a o evita. Vom discuta, de asemenea, despre impactul autocitării asupra calității cercetării și a integrității academice.

Ce este auto-citarea?

Autocitarea este o practică obișnuită în scrierile academice care implică citarea propriei lucrări publicate anterior într-o nouă publicație. Aceasta poate include citarea articolelor, cărților, capitolelor de carte, lucrărilor de conferință sau a oricărui alt tip de publicație al cărei autor este autorul. Autocitarea poate fi făcută în text sau în lista de referințe. Scopul principal al autocitării este de a stabili o legătură între cercetarea curentă a autorului și munca sa anterioară. Aceasta poate fi utilizată pentru a se baza pe constatările anterioare, pentru a consolida argumentele sau pentru a demonstra continuitatea în cercetarea unui autor.

Motive pentru autocitare

Autocitarea poate servi unor scopuri, printre care:

Pe baza constatărilor anterioare: Autocitarea poate fi folosită pentru a arăta cum noua cercetare a unui autor se bazează pe munca sa anterioară. Citându-și propria lucrare, scriitorii pot stabili o legătură între cercetarea lor actuală și descoperirile lor anterioare.
Consolidarea argumentelor: Auto-citarea poate fi folosită pentru a susține argumentele prezentate într-o nouă publicație. Citându-și propria lucrare, scriitorii pot oferi dovezi suplimentare pentru afirmațiile lor.
Demonstrarea continuității: Autocitarea poate fi folosită pentru a demonstra continuitatea în cercetarea unui autor. Citându-și propria lucrare, scriitorii pot arăta cum a evoluat cercetarea lor de-a lungul timpului.

Etica autocitării

Autocitarea etică presupune ca autorii să își citeze propria lucrare doar atunci când aceasta este relevantă și necesară pentru a susține argumentul publicației curente. Aceasta ar trebui să fie etichetată în mod transparent și să se bazeze pe cercetări de înaltă calitate.

Pro și contra autocitării

Unele dintre avantajele autocitării includ:

Stabilirea credibilității: Autocitarea poate contribui la stabilirea expertizei autorului într-un anumit domeniu și la construirea credibilității ca cercetător.
Elaborarea unei agende de cercetare: Autocitarea poate fi o modalitate eficientă de a construi o agendă de cercetare, prin conectarea mai multor lucrări și prin stabilirea unei traiectorii clare de cercetare.
Îmbunătățirea vizibilității: Autocitarea poate crește vizibilitatea lucrărilor unui autor și poate contribui la stabilirea reputației acestuia în domeniu.

Printre dezavantajele autocitării se numără:

Încrederea excesivă în munca proprie: Utilizarea excesivă a autocitării poate crea impresia că un autor nu se implică în literatura de specialitate din domeniul său.
Umflarea importanței propriei lucrări: Autocitarea poate crea impresia că un autor este prea concentrat pe propria cercetare și nu este interesat de activitatea altora din domeniul său.
Subminarea integrității procesului de citare: Autocitarea poate fi considerată o încercare de a crește numărul de citări proprii, ceea ce poate submina credibilitatea procesului de citare.

Cum influențează auto-citarea integritatea academică

Autocitarea poate avea atât un impact pozitiv, cât și unul negativ asupra integrității academice. Poate fi o modalitate legitimă și adecvată de a recunoaște contribuțiile lucrărilor anterioare, de a stabili o traiectorie de cercetare și de a demonstra expertiză într-un anumit domeniu. Pe de altă parte, autocitarea poate fi, de asemenea, folosită în mod abuziv, conducând la îngrijorări cu privire la integritatea academică și la obiectivitatea cercetării.

Iată câteva moduri în care autocitarea poate avea un impact asupra integrității academice:

Bias: Autocitarea poate crea o prejudecată față de propria lucrare a autorului, ceea ce poate duce la o lipsă de obiectivitate și la o reprezentare distorsionată a situației din domeniu. Acest lucru poate submina credibilitatea cercetării și poate ridica semne de întrebare cu privire la validitatea acesteia.
Manipulare: Autocitarea poate fi considerată mai degrabă o modalitate de a manipula indicatorii de citare și de a spori profilul unui autor decât o modalitate legitimă de recunoaștere a lucrărilor anterioare. Acest lucru poate duce la preocupări legate de integritatea academică și de comportamentul etic.
Autocitare excesivă: Autocitarea excesivă poate sugera o lipsă de implicare în domeniul mai larg și poate fi considerată o încercare de a umfla indicatorii de citare, mai degrabă decât o implicare reală în activitatea altora. Acest lucru poate submina credibilitatea cercetării și îi poate reduce impactul.
Justificare: Autocitarea trebuie să fie justificată de o nevoie reală de a face referire la lucrări anterioare, mai degrabă decât ca o modalitate de promovare a propriilor idei. Autorii ar trebui să analizeze cu atenție dacă propria lucrare este cea mai bună sursă pentru a-și susține argumentele și pentru a oferi un context pentru cercetarea lor.

Metode de evitare a autocitării

În timp ce autocitarea poate fi utilă în scrierile academice, este important să se evite încrederea excesivă în propria lucrare. Iată câteva strategii pentru a reduce la minimum auto-citarea:

Strategii pentru reducerea la minimum a autocitării

Utilizați un set divers de surse

Pentru a evita dependența excesivă de munca proprie, este important să se utilizeze un set divers de surse în scrierea academică. Acestea pot include recenzii ale literaturii, studii empirice și alte tipuri de publicații care sunt relevante pentru întrebarea de cercetare.

Folosiți referințe la persoana a treia

În loc să se citeze pe ei înșiși, scriitorii pot folosi referințe la persoana a treia pentru a-și descrie lucrările anterioare. De exemplu, în loc să spună "În studiul meu anterior...", un scriitor ar putea spune "Smith (2010) a constatat că...".

Luați în considerare relevanța lucrărilor anterioare

Înainte de a cita o lucrare proprie, autorii trebuie să se gândească dacă aceasta este cu adevărat relevantă pentru întrebarea de cercetare. În caz contrar, ar fi mai bine să se evite complet autocitarea.

Cele mai bune practici pentru citarea surselor

Atunci când citați sursele, este important să urmați cele mai bune practici pentru a menține integritatea academică. Iată câteva practici de citare a surselor:

Citarea exactă a surselor: Este important să citați corect sursele pentru a acorda credit autorilor originali și pentru a evita plagiatul.
Utilizarea unui stil de citare coerent: Folosirea unui stil de citare consecvent în întreaga lucrare poate facilita cititorilor găsirea surselor citate și poate îmbunătăți lizibilitatea generală a lucrării.
Inclusiv o listă de referințe: Includerea unei liste de referințe la sfârșitul unei lucrări este esențială pentru a oferi cititorilor o listă completă a surselor citate în lucrare.

Impactul autocitării asupra calității cercetării

Autocitarea poate avea un impact asupra calității cercetării. În cazul în care autocitarea este folosită în exces sau în mod necorespunzător, aceasta poate submina credibilitatea cercetării unui autor. Cu toate acestea, dacă este utilizată în mod corespunzător, autocitarea poate consolida argumentele unui autor și poate demonstra continuitatea cercetării sale.

Un potențial beneficiu al autocitării este că poate contribui la stabilirea expertizei unui autor într-un anumit domeniu. Citându-și propria lucrare, scriitorii își pot demonstra cunoștințele despre un anumit subiect și contribuția lor la acest domeniu. Acest lucru poate fi deosebit de important pentru cercetătorii aflați la început de carieră care încearcă să se afirme în domeniul lor.

Un alt beneficiu potențial al autocitării este că poate contribui la creșterea numărului de citări ale unui autor. Deși numărul de citări nu este singura măsură a impactului cercetării, acesta este adesea utilizat ca o aproximare a impactului cercetării unui autor. Citându-și propria lucrare, scriitorii își pot crește numărul de citări, ceea ce poate fi benefic pentru cariera lor academică.

Cu toate acestea, este important de menționat că numărul de citări nu ar trebui să fie motivația principală pentru autocitare. Autocitarea ar trebui să fie utilizată numai atunci când este relevantă și adecvată pentru întrebarea de cercetare.

Creațiile tale sunt gata în câteva minute!

Mind the Graph este o platformă științifică care îi ajută pe cercetători să creeze conținut vizual eficient și atractiv pentru lucrările lor. Cu ajutorul interfeței ușor de utilizat a platformei și a șabloanelor predefinite, oamenii de știință își pot crea propriile infografice, postere și alte materiale vizuale personalizate în câteva minute.