Știința a devenit un aspect esențial al societății moderne, permițându-ne să cunoaștem mai bine lumea din jurul nostru și să dezvoltăm tehnologii noi pentru a rezolva probleme complicate. Cu toate acestea, practicarea științei nu este atât de simplă pe cât pare. Știința se bazează pe ipoteze, idei și proceduri specifice care sunt afectate de un cadru filosofic mai larg, cunoscut sub numele de filozofie științifică.
Filozofia științei este preocupată de fundamentele, metodele și implicațiile științei. Este o disciplină a filosofiei care investighează subiecte precum: ce este știința, cum funcționează știința, ce distinge cunoașterea științifică de alte tipuri de cunoaștere și care sunt limitele cercetării științifice.
La sfârșitul acestui articol, veți înțelege mai bine filosofia științei și rolul acesteia în modelarea viziunii noastre asupra lumii naturale.
Ce este filosofia științei?
Filosofia științei este o disciplină a filosofiei care se ocupă cu înțelegerea naturii, metodelor și consecințelor științei. Aceasta investighează legătura dintre ideile, modelele și datele științifice, precum și ipotezele și noțiunile care stau la baza activității științifice.
La baza sa, filosofia științei examinează preocupările de bază cu privire la natura cunoașterii științifice prin întrebări de genul:
- Ce este mai exact știința și cum se deosebește ea de alte tipuri de cunoștințe?
- Care sunt condițiile prealabile pentru cunoașterea științifică și cum se justifică afirmațiile științifice?
- De ce oamenii de știință continuă să se bazeze pe modele și concepte despre care sunt conștienți că sunt cel puțin parțial incorecte? Fizica lui Newton, de exemplu.
- Care sunt limitele cercetării științifice și cum folosim datele empirice pentru a verifica ipotezele științifice?
- Cum influențează aspectele sociale, politice și istorice cercetarea științifică și cum determină aceste elemente dezvoltarea cunoștințelor științifice?
- Ce este mai exact dreptul natural? Există discipline non-fizice, cum ar fi biologia și psihologia?
Filosofia științei se bazează pe o varietate de tradiții filosofice pentru a răspunde la aceste probleme, inclusiv epistemologie, empirism, etică, printre altele. De asemenea, participă la practica științifică, colaborând frecvent cu oamenii de știință pentru a crea și îmbunătăți ideile și metodologiile.
Legătura dintre teorie și dovezi este un subiect important de studiu în filosofia științei. Teoriile și modelele științifice încearcă să explice evenimentele observabile, dar valoarea lor finală este determinată de capacitatea lor de a face predicții exacte și de a rezista la teste empirice. Filozofia științei investighează modul în care ipotezele sunt elaborate, testate și evaluate pentru adevăr sau falsitate pe baza dovezilor empirice.
Importanța aspectelor sociale și istorice în studiul științific este un alt subiect important de cercetare în filosofia științei. Dincolo de faptele științifice pure, oamenii de știință sunt influențați de prejudecăți culturale, convenții sociale și circumstanțe istorice. Filozofia științei analizează modul în care aceste elemente influențează investigația științifică și cum ar putea influența generarea și acceptarea cunoștințelor științifice.
Definirea științei și a non-stiinței
Problema demarcării, care se referă la dificultatea de a face distincția între credințele, tehnicile și practicile științifice și cele neștiințifice, este o dilemă veche în filosofia științei. Această problemă apare deoarece nu există un set de criterii recunoscute în mod comun pentru a clasifica o teorie sau o practică drept științifică sau neștiințifică.
Karl Popper, un binecunoscut filosof al științei, a evidențiat problema demarcației ca fiind una dintre problemele majore ale filosofiei științei. Popper susținea că ideile științifice trebuie să îndeplinească criteriile de falsificabilitate; falsificabilitatea este un standard deductiv pentru evaluarea teoriilor și ipotezelor științifice; o teorie sau o ipoteză este falsificabilă (sau refutabilă) dacă poate fi infirmată logic printr-un test empiric. Acest criteriu este semnificativ deoarece permite testarea și evaluarea riguroasă a ipotezelor științifice și permite oamenilor de știință să își dezvolte și să își îmbunătățească teoriile de-a lungul timpului.
Cu toate acestea, nu toate teoriile îndeplinesc criteriile de falsificabilitate. Unele teorii, de exemplu, se pot baza pe ipoteze neverificabile sau pe evenimente neobservabile, ceea ce face ca testarea empirică să fie dificilă sau imposibilă. Aceste convingeri sunt clasificate drept pseudoștiințifice, deoarece pretind a fi științifice, dar nu au rigoarea și fundamentarea empirică a adevăratelor teorii științifice.
Psihanaliza, știința creației și materialismul istoric sunt doar câteva exemple de teorii care au făcut obiectul unor controverse științifice:
- Psihanaliza, opera lui Sigmund Freud, a fost contestată pentru că pune accentul pe interpretări subiective și pe afirmații neverificabile despre mintea umană.
- Comunitatea științifică a respins știința creaționistă, care susține că universul a fost creat de o ființă divină, din cauza lipsei de dovezi concrete și a angajamentului față de dogmele religioase.
- Materialismul istoric, o teorie marxistă a istoriei, a fost criticat pentru abordarea sa deterministă și reducționistă a proceselor societății și economiei.
În general, problema demarcării în filosofia științei rămâne un subiect contestat, diferiți cercetători aducând în discuție diferite criterii și tehnici de diferențiere între știință și non-știință. Cu toate acestea, semnificația acestei chestiuni nu poate fi supraestimată, deoarece are consecințe importante pentru validitatea și fiabilitatea cunoștințelor științifice, precum și pentru rolul științei în societate.
Ramurile filosofiei științei
Filozofia științei este un domeniu vast care include o serie de subdiscipline și metode. Acum că articolul a abordat întrebarea de bază, "Ce este filosofia științei?", este timpul să trecem în revistă ramurile:
Epistemologie
Epistemologia este o disciplină a filozofiei care studiază natura cunoașterii și modul în care aceasta este obținută. Epistemologia este preocupată de întrebări referitoare la natura cunoașterii științifice, la tehnicile utilizate pentru obținerea acesteia și la standardele utilizate pentru evaluarea afirmațiilor științifice.
Empirism
Aceasta este o abordare filosofică care subliniază importanța dovezilor empirice în dezvoltarea cunoștințelor. Empirismul este preocupat de importanța observației și a experimentării în investigația științifică, precum și de măsura în care ipotezele științifice pot fi justificate pe baza dovezilor empirice.
Etică
Acest tip de filozofie abordează problemele legate de bine și rău, de bine și rău, de idealurile morale care conduc acțiunea umană, practic implicațiile etice ale cercetării științifice și îndatoririle sociale ale oamenilor de știință.
Inducție
Procesul de raționament de la observații specifice la concluzii mai largi este cunoscut sub numele de inducție, care reprezintă problema justificării inferenței de la observații specifice la reguli sau ipoteze universale. Raționamentul inductiv este un aspect crucial al investigației științifice, însă este, de asemenea, deschis criticilor și dezbaterilor.
Ați observat că, de fiecare dată când scăpați un măr, acesta cade pe jos. Pe baza acestei observații deduce că atunci când merele sunt aruncate, toate cad pe jos.
Deducere
Deducția este foarte asemănătoare cu raționamentul inductiv, deși este adesea considerată a fi mai riguroasă decât acesta. Deducția este utilizată pentru a pune la încercare ideile științifice, făcând predicții sau ipoteze specifice pe baza acestora.
Credeți că toate ființele vii au nevoie de oxigen pentru a supraviețui. Vă deducere că eliminarea oxigenului dintr-un mediu care conține ființe vii va duce la moartea acestora.
Parsimonia/ Briciul lui Occam
Principiul parcimoniei este preferința pentru cea mai simplă explicație care poate explica un fenomen. Briciul lui Occam este o afirmație specifică a acestui concept, atribuită filosofului medieval William de Ockham, care susține că nu trebuie făcute mai multe presupuneri decât sunt necesare.
Schimbări de paradigmă și revoluții științifice
Thomas Kuhn a propus conceptele de schimbări de paradigmă și revoluții științifice în cartea sa "Structura revoluțiilor științifice". Kuhn a propus că dezvoltarea științifică are loc în două etape: știința normală, în care oamenii de știință operează într-un anumit cadru teoretic sau paradigmă, și revoluția științifică, în care apare o nouă paradigmă care o înlocuiește pe cea anterioară. Schimbările de paradigmă și revoluțiile științifice presupun schimbări în ipotezele, conceptele și metodologiile de bază ale unei discipline științifice.
Filosofia științelor particulare
Iată o prezentare generală a filosofiei legate de anumite științe:
Filosofia biologiei
Acest domeniu al filosofiei științei investighează natura vieții și a sistemelor vii, precum și metodologiile și conceptele biologice. De asemenea, acoperă preocupările etice și sociale asociate cu cercetarea biologică, precum și relația dintre biologie și alte discipline, cum ar fi chimia și fizica.
Filosofia medicinei
Filosofia medicinei este un subdomeniu al filosofiei științei care investighează fundamentele teoretice și conceptuale ale cunoașterii și practicii medicale. Acesta investighează natura sănătății și a bolilor, obiectivele medicale, consecințele etice și sociale ale practicii medicale, precum și metodologiile și conceptele de cercetare medicală.
Psihologia filosofiei
Acest domeniu al filosofiei științei se ocupă de fundamentele filosofice ale psihologiei, cum ar fi natura minții, conștiința și percepția. De asemenea, cercetează legătura dintre psihologie și alte discipline, cum ar fi neuroștiința și știința cognitivă, precum și preocupările etice și sociale privind cercetarea psihologică.
Filosofia fizicii
Acest domeniu al filozofiei științifice se ocupă de elementele fundamentale ale fizicii, cum ar fi natura spațiului, timpului, materiei și energiei. De asemenea, analizează modul în care teorii fizice precum relativitatea și fizica cuantică afectează cunoștințele noastre despre univers.
Filosofia științelor sociale
Acest domeniu al filozofiei științei este preocupat de natura fenomenelor sociale, precum și de metodele de investigare socială. Acesta explorează legătura dintre științele sociale și alte științe, cum ar fi psihologia și economia, precum și preocupările etice și politice privind cercetarea socială.
Cea mai mare galerie de ilustrații cu acuratețe științifică din lume
Având un instrument cu ilustrații și șabloane, cum ar fi Atenție la grafic, poate ajuta cercetătorii să transmită mai eficient rezultatele studiilor lor și să îmbunătățească calitatea generală a activității lor. Începeți să utilizați Mind The Graph pentru a vă comunica munca mai eficient, pentru a economisi timp, pentru a menține coerența și pentru a crește impactul general al cercetării dumneavoastră.
Abonează-te la newsletter-ul nostru
Conținut exclusiv de înaltă calitate despre vizuale eficiente
comunicarea în domeniul științei.